Unui « EL »


Poate că nu te-aş fi ascultat, dar
în cele din urmă vocea ta şi mâhnirea
mi-au durut cu un gust amar
atât mâna cât şi privirea.
Vorbeşte! Uite, stau lângă tine mută
şi aştept fără să te întrerup din visare;
poate că această clipă tăcută
îţi va răspunde la întrebare.
Cum „ce întrebare”? Cea pe care încă n-ai rostit-o!
Ai uitat deja?…Un fluture trist
mângâie cu o zbatere molatecă clipa ce tocmai ai irosit-o…
Rămâi dar cu bine, biet pesimist…
Te-aş fi putut – poate? – înţelege,
şi mi-ai fi văzut în sfârşit tăcerea,
şi ai fi avut de unde alege
cu cine împărţi fericirea şi durerea…
Mă priveşti cu ochi mari,
de erou romantic livresc…
Dar, dragul meu pesimist cu ochi verzi şi clari,
încă nu ai înţeles că te iubesc?!…

 

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s