ANOTIMPURILE – Vara


…Liliacul şi-a închis miresmele tăcut
În templul de lemn, ca sub un scut.
E imperiu de trandafiri şi căldură,
De dragoste intensă şi pură!…
E aproape dureroasă atâta fericire…
Cu uimire,
O ciută mică priveşte cu ochi mari
Coroanele verzi şi sfătoase ale stejarilor seculari…
În joacă cerul se burzuluieşte puţin cu stropi şi tunet,
Umplând împrejurimile de răsunet,
Dar de îndată se arată curcubeul în zare…
…Împăcare!…

© Liliana Negoi

 

…Liliacul şi-a închis miresmele tăcut

În templul de lemn, ca sub un scut.

E imperiu de trandafiri şi căldură,

De dragoste intensă şi pură!…

E aproape dureroasă atâta fericire…

Cu uimire,

O ciută mică priveşte cu ochi mari

Coroanele verzi şi sfătoase ale stejarilor seculari…

În joacă cerul se burzuluieşte puţin cu stropi şi tunet,

Umplând împrejurimile de răsunet,

Dar de îndată se arată curcubeul în zare…

…Împăcare!…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s