gol


gânduri verzi
și-agață iedera de coapsa timpului –“

curgând înmiresmat,
nisipul pedepsit
își plânge rădăcinile de sare
înfipte adânc în clepsidra lumii.

uitarea își cerne
slovele înfierate
peste ochii atâtor primăveri

și țintuite,
jurămintele zac bolnave în patul ploii…

mi-aș frânge însă inima
să ți-o fac prescură
dacă mai apoi
aș ști că mi-ai redeveni
altar…

 

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s