ANOTIMPURILE – Toamna


Resemnată, huma gălbuie se lasă îmblânzită
De bura măruntă şi repezită…
Umezeala neîndurătoare
Se strecoară în oase, în ochi, în suflete, în visare…
Ascultă, ascultă cum mângâie ploaia cu degetele-i străvezii
Merele domneşti şi strugurii din vii!…
Şi, ca în fiecare an,
Frunzele de şofran
Alunecă din copaci obosite…
Cuiburile părăsite
Aşteaptă în zadar o zbatere de fericire…
…Amorţire…

 

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s