cursuri


“Râul curgea dintr-un secol într-altul, și relațiile oamenilor se desfășurau pe malurile lui. Se desfășurau pentru a fi uitate în ziua următoare, în vreme ce râul continua să curgă.”
— Milan Kundera (Insuportabila ușurătate a ființei)

încotro poate să curgă un râu?
conform credinței oamenilor
trebuie să meargă să se înece
într-un fel de mare
unde fluiditatea să îi fie brusc
dezarticulată
și unde peștilor să nu le pese
de puncte de origine
sau de faptul că trebuie să înoate în amonte.
există râuri care
își aruncă ființa cu totul
în uitarea universală,
traversând pietre de mormânt făcute din
spumă irizantă în cascadă
și urlând la oricine, care
o data la o mie de ani
s-ar mira de năvălnicia lor,
“pe cale să mă reciclez!”
există și râuri
cărora par să le crească rădăcini
în sânul privirii tale,
imagine perfectă a nemișcării,
dorindu-și probabil,
cu o umbră de tristețe pe sub unde,
ca măcar o data în viața lor
neștiutorii zgâindu-se la ele
să devină conștienți
de nevoia lor de individualitate
și de cum pagini întregi de mărturii
se vor transforma în nimic
când vor traversă acel prag lichid.
în cele din urmă însă
toate râurile sunt menite să se topească
în brațele vreunei mări
sub pretextul legilor naturii.
dar atunci când o asemenea mare nu există
sau când ceea ce ai luat drept mare
era doar o băltoacă
incapabilă să adune atâta conștiință,
atunci râul
trebuie să își nască marea de unul singur –
acele râuri
ar putea fi luate cu ușurință
drept zei…

originalul în  limba engleză aici

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s