departe


îmi plânge roza
nemișcarea în bătaia vântului –
vaierul cireșului mi-e
clopot de cununie
cu furtuna
și uite – praful
m-aleargă pe strada goală.
vineții
ochii cerului mă apasă cu dor,
chinuindu-se să mă strivească
în sânul pământului.
plouă dragule –
dar ploaia asta mi-o împart singură
între șuvițele nepieptanate
de cuvinte,
departe de privirea ta
parfumată de lacrimi.

 

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s