civilizație


și-a crescut lutul rădăcini
în inima ascunsă a junglei,
năuc și insipid,
strecurat nătâng
printre straturi grațioase de umbră,
văduvind de măduvă orhideele
și nepăsător la sâsâitul vreunui șarpe senil.
și-ar dori, galbenul,
să spoiască cerul cu petice moi,
dar aripile fluturilor nu îl așteaptă
să le strivească pulberea de mătase
sub apasarea-i jilavă.
si crește lutul,
precum drojdia pămantului,
crește ca o spumă de dantelă păcătoasă,
educând jungla să moară
și secând aerul
de parfumul bătăilor de inimă,
tot sperând ca într-o bună zi
să se poată legăna pe liane
până la stele…

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s