lecţie de amorţire


[…] îmi zâmbi știrb bătranul,
și îi zâmbii și eu la rându-mi,
cu mintea aiurea.

în unghiul mort
zăcea,
într-o binecuvântată stare extatică,
o grămadă de gânduri,
așteptând secunda potrivită pentru a clipi.

‚cu ele nu vorbesc acum’
zise moșneagul,
‚vezi, dacă ridic paharul,
mă uit la ele prin fundul lui
ca printr-o lentilă groasă,
și par mai mici…
și asa mici
nu indrăznesc să îmi tulbure
netrezia…
poate altă dată…’

nu avui curaj
să îi mai indrept atenţia
spre potaia jigarită
care se chinuia sub scaun
să îi roadă un papuc găurit de vreme […]

 

 

 

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s