goală, iarna


se plimbă iarna goală printre noi ca o Godiva nerușinată,
fără straie pe umeri
și abia lăsând sudoarea de chiciură a calului
să acopere locurile.

pământul gol, tânjind după zăpadă,
se cutremură în colții gerului,
descumpănit.

țurțurii însângerându-mi streașina,
curși din rănile nopților înjunghiate cu lumina glacială a lunii,
aduc prea mult cu fantoma unui colier
și prea puțin cu apa.

și iarna călărește mai departe,
zâmbind înghețat cerului nemișcat
ce îi admiră goliciunea,
refuzandu-i, ca plăcere voyeurista,
mantaua albă.

 

 

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s