Ceva mai mult decât o recenzie de carte


Pe cât de dragă îmi este zăpada aia curată și albă, în care te întinzi copilărește ca să faci ”îngeri”, pe atât de urât îmi e de zăpada care, odată începută topirea, pare să oglindească în culoarea-i nedefinită întreaga mizerie a lumii, încât nu numai că nu te-ai mai întinde în ea, dar dacă s-ar putea nici măcar nu ai călca-o.

Mergeam mai zilele trecute prin București și mi s-au perindat inevitabil prin fața ochilor bulevardele mărginite de rămășițele iernii, mai aducând prea puțin a zăpadă și prea mult a noroi și asortându-se mai deloc cu evenimentul către care mă îndreptam – lansarea seriei „Iubiri de altădată” a Editurii All. Am vrut să particip la această lansare parțial pentru că îmi doream foarte mult să îmi impregnez mintea cu parfumul de carte nouă, de temă veche și de oameni legați de aceeași pasiune pentru cuvântul scris, și parțial pentru că undeva, în sufletul meu, simțeam nevoia să mă conving că „Iubirile de altădată” nu ajung să capete, în timp, același aspect de zăpadă decăzută din drepturi.

Și am ajuns acolo, și mi-am încântat mintea și inima cu lecturile de fragmente din cele patru cărți lansate (Cehov – “O mică glumă”, Machado de Assis – “Dom Casmurro”, Alphonse Daudet – “Soţii de artişti” și Edmondo de Amicis –  “Iubire şi gimnastică”), și cu vocea și muzica lui Dan Teodorescu, și am cunoscut-o și pe Loredana Modoran prin care, cu ceva vreme în urmă, am devenit parte din marea familie a vALLuntarilor, și am plecat de acolo ținând în mână „Mica glumă” a lui Cehov, pe care am citit-o puțin mai devreme. Am citit-o abia azi nu pentru că ar fi un volum prea mare – e chiar mic și foarte fluid și scris cu mare măiestrie – ci pentru că între timp m-am mai delectat cu o altă carte de la All căreia plănuiam să îi fac recenzie mai întâi. Însă nu m-au lăsat cele câteva povestiri ale lui Cehov, aducând dragostea într-un plan prea asemănător cu zăpada de care vorbeam la începutul acestui articol și amintindu-mi că în cele din urma iubirea, deși un sentiment dumnezeiesc, atunci când e trăit de oameni riscă de multe ori să capete aceeași culoare incertă. Povestirile lui Cehov sunt toate legate de dragoste într-un fel sau altul, de forme ale acestui sentiment și de transformări pe care le suferă el, iar mie mi s-a lipit oarecum de inimă un fel de compasiune dulce-amăruie cu privire la soarta iubirii odată ce e traită de oameni.

Vă recomand „O mică glumă”? Cu siguranță. Vă recomand să iubiți? Cu certitudine. Însă ceea ce vă recomand de asemenea este să trageți învățămintele de rigoare din povestirile autorului, pentru că e păcat ca splendoarea aceea de la început să se transforme în timp într-o mâzgă respingătoare. Părerea mea e că zăpada și iubirea ar trebui să nu își schimbe niciodată culoarea de la început – nici chiar când se topesc.

 

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.

Recomandare de carte: “Joseph Andrews” de Henry Fielding


Dragii mei, a venit timpul pentru o nouă recenzie de carte. Știu că vine cu oareșce întârziere față de ceea ce îmi propusesem, așa că nu voi mai pierde vremea cu introduceri și vă voi recomanda cu foarte mare căldură volumul Joseph Andrews al lui Henry Fielding.

Autorul pe care tocmai l-am menționat îmi era necunoscut până în clipa când l-am găsit în lista de autori a editurii, și când am cerut celor de la ALL să îmi trimită mai sus numitul volum mă așteptam prea puțin la ceea ce am descoperit în paginile lui – și anume un umor rafinat, de o aciditate pur englezească, învăluind într-un mod aproape aristocratic spiritul cititorului. Pe scurt, este genul de carte pe care să o citești în tihnă, savurând pe îndelete stilul scriitoricesc și limbajul autorului.

Despre subiect nu vă voi dezvălui prea multe, dar vă garantez că dacă sunteți iubitori ai stilului burlesc, atunci nu aveți cum să greșiți citind această carte. E adevărat că, fiind un roman-pildă, menirea lui este nu doar cea de a-și întreține cititorul cu umor de calitate, ci și de a-l educa pe acesta, uneori cu mai multă subtilitate, alteori cu mai puțină, cu privire la natura umană și slăbiciunile acesteia. Și dacă nu pentru alte motive, cel puțin pentru personajul principal (care dă și numele romanului) a cărui moralitate de excepție este un model rar întâlnit, volumul acesta merită să fie citit.

Vă urez lectură plăcută, iar celor care vă veți încumeta să citiți Joseph Andrews – vă aștept să facem schimb de păreri aici.

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.

frig – sonet


sub pleoapa iernii, rece și sticloasă,
îmi curge gându-n țurțuri de cerneală
și pagina adună cuvioasă
cuvintele-apărând cu-ncetineală

lumina lumânării arde șuie
tot încercând să rupă umbra serii –
și-n timp ce fumul spre tavan se suie
înlătură cu greu giulgiul tăcerii

și m-aș opri din scris, și-aș frânge șirul
de vorbe ce încearcă să se nască,
și aș tăia ca ursitoarea firul
duhnind a boemie neghiobească

dar vezi, pe perna rece nu m-așteaptă
decât nesomn și a tristeții șoaptă

 

© Liliana Negoi

zdrelite, cuvintele


zdrelite, cuvintele zac pe hârtie
precum flori de gheață,
născute din iarna tăcerii –
dacă le atingi, se topesc și își adună apa
pe pielea și pe gândul tău,
încercând cu disperare să pătrundă
înăuntru,
la cald.
altfel, uitate de tine
și de mine și de alții ca noi,
se evaporă încet în timp –
și doar rareori
devin imortele

© Liliana Negoi

Recomandare de carte: „Nepovestitele trăiri ale templierilor români” de Adrian Voicu


Cu ceva vreme în urmă am nimerit din întâmplare pe pagina cuiva care își spunea Neliniștitu’. Din click în click am aflat că de fapt numele său este Adrian Voicu și că în acel moment tocmai se pregătea de lansarea unui volum intitulat „Nepovestitele trăiri ale templierilor români”. Pe vremea aceea Adrian avea postate pe pagina sa, drept mostre, câteva fragmente din romanul ce urma să fie publicat. Le-am citit pe nerăsuflate, și întrucât prima mea reacție internă a fost „Pe-ăsta TREBUIE să îl citesc tot!”, am așteptat cu mare nerăbdare să îi apară volumul pe piață.

Când într-un final cartea a ajuns la mine și am deschis-o, am avut plăcuta surpriză de a nu fi în stare să o las din mână până ce nu am terminat-o. Nu puteam să mă opresc, pentru că este atât de bine scrisă, iar Adrian îmbină cu atâta ușurință și talent umorul cu simbolurile și aluziile, încât era practic imposibil să nu o sorb dintr-o citire.

Modul în care cei trei eroi principali închipuiți de autor – Berilă, Pișta Massy și Kremvurst von Schlitz (da, închipuiți-vă că toate numele din roman sunt cel puțin la fel de hilare) – traversează împreună o bucată din istoria secolului al XIV-lea, oferind cititorului o presupusă față nevăzută a unor evenimente și situații altfel prea bine știute, și legând laolaltă personaje care mai de care mai neobișnuite, este, cel puțin din punctul meu de vedere, o culme a măiestriei scriitoricești. Ai crede că sub nicio formă nu ai avea cum să regăsești la un loc ciobanii din Miorița, pe Ana și Manole, familiile lui Romeo și a Julietei, figuri literare precum cele ale lui Dante și Boccaccio sau istorice precum cea a lui Basarab, și cu toate astea, la adăpostul peripețiilor celor trei eroi, realul și imaginarul se contopesc și totul capătă noi dimensiuni. Cei trei sunt un alt fel de mușchetari, mirosind a umor autohton și a înțelepciune ascunsă sub mantia hazului, și nu doar o dată, admirând broderia de întâmplări din jurul lor, m-am minunat de belșugul imaginației lui Adrian.

Recunosc că în clipa în care am terminat de citit cartea și am închis-o am avut un sentiment de gol și părere de rău, pentru că mi-aș fi dorit să nu se termine așa de repede. Așa că la scurt timp după aceea am citit-o din nou. Am citit și am râs cu hohote, singură în camera în care mă aflam, și am sperat și încă mai sper din tot sufletul ca Adrian să îi țeasă o continuare, pentru că ar fi mare păcat să se oprească aici.

Pe Adrian îl găsiți aici, iar pe Templieri aici – și va recomand cu multă căldură, mai ales pe gerurile de afară, să luați volumul și să îl citiți – este într-adevăr o carte de excepție și vă va încălzi sufletul!

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.

© Liliana Negoi