frig – sonet


sub pleoapa iernii, rece și sticloasă,
îmi curge gându-n țurțuri de cerneală
și pagina adună cuvioasă
cuvintele-apărând cu-ncetineală

lumina lumânării arde șuie
tot încercând să rupă umbra serii –
și-n timp ce fumul spre tavan se suie
înlătură cu greu giulgiul tăcerii

și m-aș opri din scris, și-aș frânge șirul
de vorbe ce încearcă să se nască,
și aș tăia ca ursitoarea firul
duhnind a boemie neghiobească

dar vezi, pe perna rece nu m-așteaptă
decât nesomn și a tristeții șoaptă

 

© Liliana Negoi

Advertisements

2 thoughts on “frig – sonet”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s