pe pajiștea de praf


sunt o necredincioasă.
nu cred în stafia nisipurilor bântuindu-mi oasele,
și nici în lacrimile plânse de pietre pe marginea drumului
la gândul vreunui fir de colb
venit să le moară în sân.
decât să contemplu iluzii de mâl
curgând alene prin venele-mi aspre de prea multă patimă,
mai degrabă ascult cum se frâng aripile fluturilor de noapte
blestemați să nu înțeleagă niciodată
rostul luminii solare –
ei cel puțin se evaporă cu uimire sinceră
în rana zorilor,
nu ca visele mele,
care continuă să îmi bântuie cerneala și tăcerea,
chiar și dincolo de necredința mea
încrustată cu arabescuri prea mult aducând
cu numele tău.

 

© Liliana Negoi

Advertisements

2 thoughts on “pe pajiștea de praf”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s