sepia


înghețați suntem
înlăuntrul nebuloasei
de puritate răsfățată –
pastișă a iernii neconvenționale
a cuvintelor noastre,
ningandu-se precum  
făina cernută –
bijuterii ale cireșilor ascunzând
visele lutului
și picioarele rupte ale timpului.
 
nu-ți fie teamă de rădăcinile mele –
rostul lor e doar cel de-a-ți răvași
pământurile fragede ale durerii
în căutare de ape vii.
 
nu-ți cer nici albul
și nici negrul –
ci acea anume nuanță de gri
în care numele meu ar deveni curcubeu
pentru tine…

© Liliana Negoi

originalul în  limba engleză este parte a următorului volum de poezie pe care îl voi lansa, “Cream of wordflakes”

Advertisements

clepsidre sparte – sonet


în palma morții tremură-nghețat
nisipul care-„a fost”, cernut în silă
prin sita unui vis de mult uitat
sau adormit, sărac, pe-un colț de filă.
se uită moartea-n palma sa, tăcută,
și milă-i e de timpul irosit –
i-ar face criptă, și uitarea mută
ar șterge-o de pe chipu-i chinuit.
dar n-are moartea cărămizi și lemne,
și n-are bani, să poată să plătească
mormânt secundei căreia, pesemne,
i-a fost menit ca stearpă să trăiască.
și printre-a degetelor morții oase
se tot preling grăunțe găunoase.

© Liliana Negoi