geneza – sonet


ascuns în coama vorbei, nevăzut
de nimeni și de soare nepătruns,
zăcea, dormind, un sâmbure de lut,
visând la întrebări fără răspuns.
văzu cum îi înmugurește foc
în miezul crud, și aripi de pământ
sfioase înfloresc, făcându-și loc
prin încă nedospitul său veșmânt,
și pe la-ncheieturile de gând
șuvoaie translucide de nisip
țâșnesc cu râvnă, drumul deschizând
ca sâmburele să devină chip.
și astfel întrebarea neființei
răspuns găsi-n ivirea conștiinței.

© Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “geneza – sonet”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s