lacrimi


plânge raiul din noi…
plânge cu cioburi de oglinzi sticlind,
plânge cu muguri de ploi
și cu perle-nflorind
printre stropii de zori…
mă fixezi
ca pe o idee uitată-ntre flori
imortele…ce crezi,
oare mâine, trezindu-ne din clipa sărată
și privindu-ne în ochi cu teamă
vom putea spune că, încă o dată,
am mai trecut de o vamă?…

 

© Liliana Negoi