Recomandare de carte: “Kim” de Rudyard Kipling


A început Valluntar 2 – și pentru mine (ca și pentru mulți alți participanți) acest lucru a adus două noi titluri.
Primul titlu, despre care vă voi vorbi puțin astăzi, este „Kim”, aparținându-i lui Rudyard Kippling. Când am ales cartea din „raftul” editurii mă așteptam să îmi placă, știind cât mi-a încântat imaginația „Cartea junglei” a aceluiași autor. Ce nu mă așteptam să reușească acest volum era să îmi readucă la viață într-un mod surprinzător de rapid copilăria.
Foarte pe scurt, acțiunea întregului roman se petrece în India, în timpul dominației engleze. Personajul principal, care dă și numele cărții, este un copil de origine europeană, rămas orfan și crescut într-o localitate numită Lahore. Deosebit de isteț și descurcăreț, îl întâlnim pe Kim (Kimball O’Hara, pe numele lui complet) la momentul când se bucură din plin de aventura jocului: „Ceea ce îi plăcea la nebunie era jocul de dragul jocului: să umble după pradă, pe furiș, prin cotloane și pe alei întunecoase, să se cațere pe burlane, să pândească și să tragă cu urechea la sporovăiala femeilor.” Apariția în Lahore a unui lama din Tibet, aflat el însuși în căutarea unui Râu al Săgeții, cu proprietăți miraculoase, îi schimbă micului Kim viața, atrăgându-l într-o călătorie pe două planuri – cel fizic, însoțindu-l pe lama în căutările lui, și cel psihic, în care încetul cu încetul copilul Kim îl găsește înlăuntrul său pe adultul Kim. De o savoare aparte sunt atât prezicerile apariției unui taur roșu pe un câmp verde (identificat ulterior cu steagul Irlandei) care îl va ajuta pe erou să devină „mare”, cât și permanentele aluzii mistico-religioase, tipice Indiei, și bogata încărcătură de înțelepciune a vieții desprinsă din experiențele de care are parte pe parcursul călătoriei. Fundalul istoric, presărat cu fapte de spionaj, pe care se suprapune această călătorie de descoperire a sinelui, este nu mai puțin impresionant, mai ales datorită limbajului folosit de Kipling și utilizării unui termen aparent vag dar plin de înțelesuri atunci când se referă la această latură a romanului – „Marele Joc”.
Această carte va rezona poate pe o frecvență distinctă în cazul fiecărui cititor – ceea ce m-a fermecat pe mine personal a fost călătoria propriu-zisă, felul în care am ajuns să văd India prin ochii unui Kim în devenire, felul în care fiecare experiență în parte se adaugă la nucleul plin de inteligență din interiorul copilului, plămădind un adult nu doar înțelept, ci și încântător.

Acest articol face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

Advertisements

38 thoughts on “Recomandare de carte: “Kim” de Rudyard Kipling”

  1. frumos .. tare frumos .. Intotdeauna o calatorie te ajuta sa te descoperi, sa te maturizezi, sa visezi. Si acelasi lucru il poate face si calatoria in adancul unei cartii, in povestea din roman.. te pierzi printre personaje si calatoresti alaturi de ele. Abia astept sa calatoresc si eu alaturi de Kim.

  2. Deși india, să fiu sincer, nu mă fascinează, câteva opere care făceau referire la viața de acolo mi-au plăcut. Și asta pare pe gustul meu 😀 Mulțumim pentru review, mai aflu și eu despre cărți 🙂

    1. Cu multa placere Radu – personal nici eu nu pot spune ca ma atrage India in mod deosebit, insa banuiesc ca asta depinde pur si simplu de felul in care iti descriu locurile anumiti oameni. Kipling a reusit sa imi trezeasca interesul – iar “Kim” mi-a lasat un “gust” tare placut in minte :). Te mai astept pe aici!

    1. Eu am inceput cu “Kim” – am citit niste lucrari cu alt ton in ultima vreme si simteam nevoia unei lecturi aparte. Iar cartea asta mi-a oferit exact ce cautam :). Sper sa iti placa si tie macar la fel de mult! Si multumesc pentru comentariu :).

  3. Am ezitat intre Kim si Omul invizibil pentru valluntar si am ales… Omul invizibil. este a doua recenzie despre Kim pe care o citesc si ma intreb daca nu cumva mi-ar fi placut mai mult. In orice caz, pare genul meu de carte, cred ca mi-ar placea sa citesc si Kim.

    1. Draga mea, pana la urma totul depinde de gusturile fiecarui om :). Cunoscandu-ti insa pasiunea pentru locuri si oameni, da, si eu cred ca ti-ar placea sa o citesti :). Multumesc pentru prezenta si comentariu!

  4. Fiind o carte pentru tineri, consider ca o poveste cu mai multe intamplari si relatari care sa duca spre realitate ar fi mai potrivite pentru tinerii din ziua de astazi, asta pentru a-i face sa constientizeze problemele din jur. Pentru restul persoanelor, cred ca este o carte ce poate fi citita la plictiseala.

    1. Asa cum raspundeam la un alt comentariu, e strict o problema de gust :). Nu e obligatoriu sa ne placa la toti acelasi gen de literatura. De multe ori este si o chestie legata de momentul in care citesti un anume lucru. Trecand insa de astea – eu iti multumesc pentru comentariu si prezenta :).

  5. Nici pe mine nu ma atrage India in mod deosebit, insa calatoriile initiatice reprezinta una dintre temele mele favorite si citind recenzia chiar cred ca mi-ar placea tare mult cartea 🙂

  6. Cand spui India te astepti sa gasesti povesti pline de sentimente contradictorii, obiceiuri fascinante dar bizare pentru noi si descrieri ample in care noi ar trebui sa vedem cu ochii minti maretia si bogatia, Cu toate acestea mereu suntem surprinsi de povesti simple, din viata reala, plina de saracie si de oameni care se zbat pentru viitorul lor.
    Multumesc pentru recenzie!

  7. Citind aceste rânduri m-am reîntors la vremea copilăriei. Frumoasă perioadă. Cartea pare extrem de interesantă. De obicei cărțile și filmele prezintă o Indie frumoasă, misterioasă, o Indie ce merită descoperită pas cu pas.

  8. Eu m-am simtit purtata in lumea povestilor din O mie si una de nopti, datorita limbajului, a superstitiilor, a atmosferei. Imi pare rau ca i-am facut recenzia cu cateva zile inainte de a incepe campania.
    Am citit zilele trecute Tradarea si mai am inca doua carti. :))

  9. Vad ca numai pe mine nu prea m-a prins. De 5 carti am inceput-o. Adica 5 am terminat intre timp si cu Kim nici la jumate nu-s. As lasa-o balta si nu prea.

    1. Draga mea, nu esti singura pe care n-a prins-o :). Mai am un prieten care s-a declarat de asemenea nesatisfacut de ea, asa ca…
      Si tie iti voi spune ce i-am spus si lui, ca pana la urma nu e obligatoriu sa ne placa tuturor aceleasi lucruri :).
      Eu insa am a-ti multumi pentru comentariul lasat aici :).

  10. Liliana, copilaria e darul minunat pe care l-a primit omul. Indiferent in ce loc se afla, copilul reuseste sa traiasca micile bucurii ale vietii si asa sa-si construiasca interiorul. Mie mi-a placut recenzia si sunt incantata. Multe imbratisari!

    1. Iti multumesc mult de tot – in primul rand pentru ca mi-ai lasat un comentariu care mi-a mers la “casa sufletului” (asa zicea bunica mea) si in al doilea rand pentru ca tocmai ai scris al cincisprezecelea comentariu la aceasta recenzie – ceea ce inseamna ca plantarea unui copacel este sigura :). Te pup si te imbratisez si eu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s