zvâcniri


ascultam deunăzi ce sec sună ecoul fulgilor de zăpadă în martie,
felul în care iarna,
văduvită de ere glaciare,
îi izbește de obrajii primăverii,
zdrobindu-le nemiloasă fragila ariergardă,
cumpărându-și cu prețul efemerității lor
câteva ore de viață în plus.

fulgii ăștia, ultimi,
sunt exact ca ultima îndrăgostire -“
plină de inocență în furia ei,
simțind că după ea nu mai vine nimic,
decât amintirea ei.

e adevărat însă că uneori
ultima zăpada durează mai mult decât te-ai aștepta…

 

© Liliana Negoi

În gol


La rădăcina unui copac de cerneală
curge nestingherit
albastrul ofilit al unor gânduri cianotice.

Suspendat în neant, cuvântul nu se lasă născut,
încingând, ca-n poveste, pântecul minții
cu cercuri de fier.
Nu vrea la soare,
și-l fericește faptul că,
prea înamorat de nuditatea paginii,
stiloul refuză cu îndârjire
să îi fractureze acesteia albeața senzuală
cu arabescuri lumești –“
deh, dragoste livrescă,
neînțeleasă de muritori
și înfierată sub titlul de
„pană de inspirație”.

În definitiv,
de ce s-ar da stoarsă din lut
apa vie a lui „a fost odată”?

 

© Liliana Negoi

Recomandare de carte: “Mă sinucid altă dată” de Kerstin Gier


Al doilea titlu pe care am ales să îl recenzez pentru VAlluntar II îi aparține autoarei germane Kerstin Gier. Romanul despre care vorbesc se numește „Mă sinucid altă dată”.

Cartea își propune, în foarte mare, să zugrăvească la persoana I motivele care o determină pe eroina acesteia să ia decizia (expusă de altfel cu o anume detașare) de a se sinucide, precum și felul în care neaducerea la îndeplinire a acesteia contribuie la schimbarea atât a perspectivei asupra propriei vieți cât și a coordonatelor principale ale acesteia.

Geri, eroina romanului, e o femeie de aproape treizeci de ani, cu simptome acute de „fată bătrână”, care rămâne peste noapte fără serviciul care îi asigură întreținerea apartamentului (de altfel nu proprietate personală ci închiriat de la o mătușă) în care locuiește. Decizia sinuciderii în condițiile expuse e prezentată logic și justificat din punctul de vedere al lui Geri, sprijinită de diagnosticul auto-determinat de „nevroză reactivă depresivă”. Evident, orice om obișnuit ar analiza lucrurile și ar găsi cu siguranță soluții mai puțin morbide la „problemele” prezentate. Nu însă și Geri, a cărei ocupație este cea de scriitoare de romane de dragoste. Și pentru că viața nu i-a oferit propria ei „poveste”, se hotărăște ca măcar moartea să o facă – așa că sinuciderea ei, departe de a fi colorată în negru și ascunsă de ochii lumii, este accesorizată cu o rochie roșie extrem de seducătoare și cu o serie de scrisori în care pentru prima data tânăra are curajul să spună destinatarilor (familie și prieteni) ceea ce crede despre ei.

Viața însă, în mod ironic, și nu moartea, este cea care îi oferă lui Geri povestea după care aceasta tânjește, și asta imediat după ce aceasta se trezește în dimineața urmând serii în care ar fi trebuit să se sinucidă, dându-și seama că a trimis deja multitudinea de epistole dar e încă în viață . Ce se întâmplă începând din acel moment vă las să descoperiți singuri, dar pot să vă garantez că în niciun caz nu vă veți plictisi, ba chiar veți râde în hohote. Departe de a fi o lectură greoaie sau dificilă, „Mă sinucid altă dată” poate fi considerată cu ușurință o lecție amuzantă despre punctele de vedere și prioritățile din viață, iar puternicul simț al umorului de care dă dovadă Kerstin Gier cu siguranță vă va pătrunde în suflet.

Acest articol face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.