ore


nu mai pot, înţelegi?
pur şi simplu culeg mugurii nopţii
de pe umeri de şoaptă,
mă uit la ei cum înfloresc precum răni dureroase pe pielea lunii
şi i-aş săruta, ca să le şterg fiorii răsărindu-le din carne.
sunt ai mei, la fel cum e şi pleoapa străvezie şi insomniacă
a nevoii de tine.

 

© Liliana Negoi

Doi tei frumoşi :)


Unii dintre voi ştiu că Editura All a desfăşurat de curând a doua ediţie a campaniei Valluntar, care s-a soldat cu plantare de copăcei. Unii dintre voi ştiu de asemenea că am încercat şi eu să îmi ofer sprijinul, adică am postat pe blog două recenzii de carte, iar comentariile voastre au făcut ca ieri să ajungă la mine doi pui de tei, pe care i-am plantat la mine în grădină puţin mai devreme.

Scopul acestui post aici este:

  1. să mulţumesc în primul rând oamenilor minunaţi de la All pentru ideile splendide pe care le au;
  2. să mulţumesc fiecăruia dintre voi care a citit cele două recenzii şi a lăsat un comentariu cât de mic, ajutând astfel la adunarea numărului necesar pentru cei doi pui de tei;
  3. să vă arăt poze cu cei mai tineri membri ai familiei mele – chiar dacă sunt de natură vegetală :).

Acestea fiind zise, iată şi copăceii care acum se acomodează cu noul lor loc:

IMG_7625

IMG_7623

IMG_7621