solstiţiu


dă-mi voie să nu pot,
să nu VREAU să dorm în noaptea asta,
de teamă că visele mi s-ar agaţa prea strâns de pleoape
şi nu ar mai lăsa fotonii scurşi prin venele lunii
să îmi mângâie lasciv retina
în vreme ce nisipul curge, spălandu-mi picioarele
de durerile blânde ale verii.

gânduri poroase despre o magdalenă răstignită pe căluşul unei viori
se decantează încet în clepsidră –
trupul de secară al visului
respins
iar
şi iar
capătă forma unui cântec
pierdut printre coloane de întuneric,
căutat neîncetat
şi niciodată regăsit.

luna brodează menuete acolo, departe,
rotundă şi albă că fantoma unei piersici,
oglindind frigidă mângâierile soarelui –
iar eu m-ascund
şi m-ascund
printre cârcei de linişte împletiţi precum optul tolănit al infinitului
în jurul amintirilor.

 

© Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “solstiţiu”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s