Pe pajiştea de-asfalt


Pe pajiştea de-asfalt cresc tufe dese
De rugi şi de proteste ne-nţelese
Şi molii plâng la colţuri cu obidă
Că le e dor de viaţă de omidă.
Pe pajiştea de-asfalt cresc tufe dese
De rugi ţepoşi, scaieţi şi pălămidă.

Pe pajiştea de-asfalt nisipul tace
Căci altfel indolenţa nu se coace
Şi fructele-i sunt scumpe şi dorite
Şi de prea-nalte foruri preţuite
Pe pajiştea de-asfalt nisipul tace
Şi curge printre cugete-ostenite.

Pe pajiştea de-asfalt e mult de treabă,
Dar vorba glumei, ce atâta grabă,
Doar nu e simplu nici să-nduri căldura
Când lenea ţi-e pasiunea şi natura.
Pe pajiştea de-asfalt e mult de treabă –
Dar nu e cazul să întreci măsura.

Pe pajiştea de-asfalt se etalează
Şi ca profund talent se promovează
Suprema artă de-a chiuli din viaţă
Trăindu-ţi clipa doar la suprafaţă.
Pe pajiştea de-asfalt se etalează
Apusul degustat de dimineaţă.

 

© Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “Pe pajiştea de-asfalt”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s