căutări


se plimba pe câmpul pustiu,
fără vreo direcţie anume,
cărând pe umeri cobiliţa aia precum Hristos crucea.
de-atâta secetă pământul crăpase –
fisuri largi împânzeau întinderea nelocuită,
aducând uneori cu nişte constelaţii abstracte
transpuse accidental în măruntaiele solului,
alteori cu ciornele vreunor tatuaje
scrijelite neglijent în pielea solzoasă a nicăierii.
rugii de mure împodobind ca nişte coliere artizanale
formele neregulate
încetaseră de mult să îi mai zgârie tălpile,
îmblânziţi de repetatele rânduri în care îi simţiseră
greutatea pe ei.
se plimba, adulmecând câteodată mirosul prafului ridicat de vânt
şi disecându-l, căutând acolo, în străfundurile-i olfactive,
parfumul paşilor pierduţi de altcineva înaintea lui
pe acelaşi câmp.
sau poate pe un altul?
în definitiv, colbul nu-şi plăteşte zborul în vânt
decât cu un gram de nostalgie.

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s