pe malul mării zăcea sirena


pe malul mării zăcea sirena,
fiecare solz al ei un poem,
fiecare zbatere de coadă un catarg pentru gânduri,
numărând tăcută firele de nisip
înghiţite lacom de marea cu aromă de alge
şi înţelegând ca într-o străfulgerare
că vremea în care teama de cântecul ei legăna corăbii precum valurile verzi
a apus

pe malul mării zăcea sirena,
fiecare adiere de vânt o durere,
fiecare clipire un răsărit,
îndurând cu dragoste moartea marinarilor tatuaţi pe braţe,
ştiind că, la răscruce de scoici, sub trupu-i împuţinându-se,
încă se mai ascund seminţe de poveşti şi spori de vise

pe malul mării zăcea sirena,
fiecare palmă un căuş pentru ţestoase dormind,
fiecare ochi un vârtej fără fund,
lăsând soarele şui să îi ofilească umbra ca pe-o frunză
şi să o amestece încet în istorii la fel de sărate
precum lemnele azvârlite de furtuni pe ţărm,
îngânându-i încă, în miezul lor, cântecul

 

© Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “pe malul mării zăcea sirena”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s