Ildeth


seara are crengi galbene şi ţepoase,

*şi piersicile, Ildeth, şi cerul…*

înmuindu-şi spinii în privirea mea ca într-un lac în si bemol minor,

*şi albul, şi teiul, şi coşul casei…*

parcă prea văduvit de gânduri –

*şi dragostea de ceară, şi drumul nefăcut, şi ceaiul, Ildeth…*

sub valurile sălcii plutesc cadavre de cuvinte irosite,

*şi cărţile, şi cântecele, şi nopţile verzi…*

plătindu-şi păcatele pentru uşurinţa cu care s-au dedat cândva

*şi trandafirul nemirosit, ofilindu-se…*

cântăririi grăunţelor de nisip.

*şi norul mustind curcubee, şi perlele, Ildeth…*

şi uite-aşa,

*şi lacrimile neplânse la timp, şi râsul în van…*

pe trupul meu de sare,

*şi patul din flori de praf…*

curge, în sloiuri, tăcerea

*şi noi toţi, Ildeth…*

 

 

© Liliana Negoi

Advertisements

2 thoughts on “Ildeth”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s