Sete


Şuvoaie de secetă curg alene, magmatic,
peste praful din curtea mea
şi peste aripile coţofenelor sfidând tăcerea.
Şuvoaie prelungi, greoaie,
în care visele se bălăcesc
precum un banc de peşti
nepăsători la vederea năvodului de carbon
din mâna mea.
Şuvoaie de gânduri străbat
piatra şi lutul deopotrivă,
precum venele căutăndu-şi o inima
în care să îşi curgă nisipul necernut.
Mi-e palma drum de aer
pentru nesfântă moartea verii –
între noi şi cer,
bătătorit de prea multe buze uscate sărutându-l,
doar vântul,
răscolind cu înfrigurare şuvoaiele necuprinse
după seminţe de apă.

 

© Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “Sete”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s