cad rugăciuni


versiunea audio aici

cad rugăciuni din cer, cu sute,
alunecând pe poala iernii;
cad rugăciuni din cer, tăcute,
în căutare de vecernii;

cad rugăciuni din cer, prea blânde
să poată sfâşia uitarea –
de-ar fi blesteme sângerânde
tot n-ar străpunge nepăsarea

urechilor ce nu ascultă
şi ochilor ce nu privesc.
ca frunza codrilor de multă
de-ar fi, la fel se ofilesc,

că-s grele de cuvinte goale
tăcerile ce le aşteaptă,
iar rugile plutesc agale,
trăindu-şi moartea-ncet, în şoaptă.

cu straie albe de zăpadă
cei mari tăcerea şi-o-nvelesc.
cad rugăciuni din cer? să cadă.
tot ca omătul se topesc.

şi vremea trece fără grabă,
iar rugăciunile ce pier
acum, silabă cu silabă,
mâine-or să cadă iar din cer.

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s