şuete


Fiecare respiraţie a mea poartă o crustă trainică şi translucidă de cuvinte,
ca un înveliş de armadillo
care lasă să se înţeleagă
că dincolo de el e lumină, e soare, e căldură,
dar sunt şi colţi şi gheare.
Uneori ale altora,
alteori ale mele.
Depinde doar de haosul la care este supusă mintea mea,
oscilând între insistenţele nevinovate ale câinelui
în încercarea de a dobândi
un loc mai moale pe canapea lângă mine
şi nemulţumirile gălăgioase ale copiilor
în ceea ce priveşte culorile cu care ar trebui să coloreze
vreo pagină de carte.
Şi gustul cafelei
pe care o beau singură până la ora şase seara,
gândindu-mă aiurea la cât de ciudată e iarna asta,
molatecă şi caldă
şi plină de neîntâmplări,
de nedorinţe şi de semne de carte
lăsate alandala prin prea multe volume
începute şi neterminate.
Curăţenia de Crăciun n-a avut niciun efect
asupra paşilor mei,
şi zilnic mă văd nevoită să recunosc
(e-adevărat, cu oareşce disconfort)
că „pe-aici am mai fost”
şi „pe-acolo promisesem că nu mai trec”.
Şi mi-s degetele grele de confesiuni
scrise doar de dragul de a le scrie,
dar necrezute nici măcar în fracţiunea aceea de secundă
cât îmi trebuie ca să zâmbesc ironic trecutului,
calculând deja probabilitatea de a ne da întâlnire din nou,
poate chiar pe aceeaşi stradă.
Nu c-ar mai conta prea mult – în definitiv
unele greşeli îmi sunt atât de dragi
încât le repet mereu, pur şi simplu din plăcerea
de a sta din nou la taclale la o ceaşcă de cafea cu ele
şi cu tine.

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “şuete”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s