sonet în aşteptare


cafea cu frişcă într-o cană mare –
m-ascund de realitate. te privesc –
mă-ncumet să îmi zic că te doresc,
dar nu te-ating. nu încă. ce mă doare
este că taci cu încăpăţânare
şi în decorul prea sărbătoresc
mi-arunci ocheade ce mă ţintuiesc
în scaun. ca o pată de culoare
în mâna ta un trandafir în floare
se-alintă-n timp ce nori se învârtesc
deasupra unui simplu „te iubesc”
ce-ntârzie, timid, în continuare.
şi-mi beau cafeaua-ncet din cana mare –
tu taci, eu tac şi-aştept şi te privesc.

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

unul şi unul – sonet


unul pe faţă şi unul pe dos
ne-ncondeiază lumina solară
când ne uităm, în tăcerea amară,
unul spre ceruri şi unul în jos.
unul acvatic şi unul lemnos,
niciunul flacără vie, hoinară,
şi-atunci când zorii adie afară
unul e tulbure, altul poros.
măru-i coricov, satinul ţepos,
că-i dimineaţă, amiază sau seară,
unul e iarnă şi unul e vară,
şi ne lăsăm tricotaţi găunos
de către soarta grăbită, fugară,
unul pe faţă şi unul pe dos

 

© 2014 Liliana Negoi