sonet în aşteptare


cafea cu frişcă într-o cană mare –
m-ascund de realitate. te privesc –
mă-ncumet să îmi zic că te doresc,
dar nu te-ating. nu încă. ce mă doare
este că taci cu încăpăţânare
şi în decorul prea sărbătoresc
mi-arunci ocheade ce mă ţintuiesc
în scaun. ca o pată de culoare
în mâna ta un trandafir în floare
se-alintă-n timp ce nori se învârtesc
deasupra unui simplu „te iubesc”
ce-ntârzie, timid, în continuare.
şi-mi beau cafeaua-ncet din cana mare –
tu taci, eu tac şi-aştept şi te privesc.

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s