aprilie. ruine.


sărbătorile ploii înfloreau acide
pe pielea nopţii
aşa cum această zăcea întinsă de-a lungul şi de-a latul
emisferei verzi a gândurilor mele.
din eter
câte-un strop de tragedie sărată
continua să deranjeze fantomele,
ca picătura chinezească,
pierzându-se apoi sub masca de carnaval
acoperind cu catifelele-i roase şi panglicile putrede
„dramele curg”, mi-ai spus.
„dramele nu ştiu ce este
nesfârşita patimă a cuvântului.
ele doar bâzâie în fundal ca un radio stricat
în timp ce praful adunat de palma ta
mângâindu-mă
devine istorie.
o să mă fac arheolog după ce mor,
să îmi caut urmele existenţei în ochii tăi,
să sap după bătăile inimii mele în palmele tale,
să îmi umplu urna cu tot ce nu mi-ai spus.
până atunci însă
lasă-mă să îmi lipesc vorbele ca nişte solzi
pe coapsele tale
şi cântă-mi.”

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “aprilie. ruine.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s