pas d’lendemains


azi scriu despre tine.
(nu asta faci mereu? :)…)

despre arta de a uita cu tandreţe
materialul sacrosanct
şi arhitectura jalnică a…
(oh, te rog, scuteşte-mă de clişeele industriale…)
…vechiului pat în care stam întinşi
unul lângă altul.

(noi doi suntem suficient de clişee, draga mea,
nu eşti de acord?
„eu”l, „tu”ul şi „noi”ul –
oamenii au început să obosească să tot citească despre „noi”.)

fier forjat înrămând o saltea veche
în care ne-am imprimat pe rând
gemetele desfrânate şi blestemele pline de frustrare
pentru că ne simţeam trădaţi de prostituţia secundelor –
da, timpul trăgându-ne-o tacticos
în timp ce noi eram „ocupaţi cu alte planuri”.

(asculţi prea mult în ultima vreme LP-ul ăla cu John Lennon…)

n-ai de gând să mă asculţi?!
ÎMBĂTRÂNIM!

(…aşa şi?!)

ar trebui să fim mai înţelepţi!!

(nu, n-ar trebui…
BĂTRÂN nu înseamnă neapărat mai înţelept –
de alfel, fi recunoscătoare că în cazul nostru
BĂTRÂN nu înseamnă „senil”)

poate înseamnă şi nu ne dăm noi seama…
ziceam doar
că poate e timpul
(aha, din nou afurisitul ăla de timp „trăgându-ne-o” *zâmbind amuzat*)
să deschidem ochii şi să vedem
schimbările din noi…

(*după o scurtă pauză*…eşti sigură că vrei asta?)

nu sunt…
dar trebuie neapărat să dau uitării moartea ta…

 

© 2014 Liliana Negoi

originalul în  limba engleză aici

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s