punct


dă-mi ochiul drept cu împrumut o oră
să-mi curgă-n vene visul tău de-azi-noapte,
şi vocea cu parfum de mandragoră
presară-mi-o în gânduri şi în şoapte,
dă-mi pasul tău albastru, dă-mi şi sarea
ascunsă sub cuvinte meşterite,
şi lutul de pe oase, şi chemarea
zdrelită printre pietre rătăcite,
dă-mi arabescul nobil de cerneală
cules din călimară cu stiloul
şi mucegaiul din odaia goală
ce n-a mai auzit de mult ecoul
nesomnului în doi – îţi vreau durerea
ca molia lumina unui foc:
am obosit să-ţi ocolesc tăcerea –
mai bine ard şi nu mai sunt deloc.

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s