hoinar


plictiseala are gust de străzi cariate şi de garduri cu flori ruginii
şi de case de după ale căror ferestre cuvintelor le e teamă să se arate,
pentru că nu vor să le fie judecate formele dulci-amărui,
îngălbenind colţuri de voce.
dar sunetele nu se lasă ucise chiar aşa de uşor,
nu se lasă îngropate sub şirul de crăpături
alcătuind pe asfalt ceva mai mult decât pânza unui păianjen,
ţinându-ţi privirea lipită de firele lor minuscule
şi paşii captivi în labirintul de unghiuri de toate felurile şi mărimile
peste care curge umezeala unei zile refuzând cu desăvârşire
să asculte de mişcările stângace ale braţelor ceasului
pe pielea ei.
nu,
sunetele se ridică din ceafa cenuşiului,
ca izul de creozot exalat de buzele râncede ale unei morţi
cel puţin la fel de plictisite ca tine,
şi ţi se înfig cu colţi ştirbi în pasul următor, şi în celălalt,
dându-ţi de înţeles că nu poţi decât să mergi mai departe,
în speranţa că următoarea stradă va fi mai bine asfaltată.

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “hoinar”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s