grădini


flori vinete răsăreau de la rădăcina degetelor lui,
întinzându-şi capetele mărunte cu miez ocru spre umerii ei,
umerii ăia care ascundeau sub nişte rotunjimi palide
un puls zvâcnind sărat şi dulce şi uneori mirosind a cuvinte stătute.

„albul nu e de joacă –
lasă prea mult loc pentru tine
şi te poţi pierde sub dunele lui” –

aşa îi zicea, având grijă să o ţintuiască pe pământ cu acele flori,
iar ea nu îi răspundea, convinsă fiind că are dreptate.
şi îl credea astfel, chiar şi în împietrirea ei rece,
dăruindu-şi puţinul respiraţiei unei linişti coagulate
căţărându-i-se pe glas la fel ca iedera pe gardul cimitirului.

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “grădini”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s