spre cer


ţi-am zis vreodată
că mi-e frică să mă întind pe spate şi să mă uit la cer?
mi-e teamă că dacă aş face asta şi aş vedea deodată înaintea mea
atâta deschidere,
aş cădea spre susul gol
rostogolindu-mă precum o piatră într-un hău
şi pământul n-ar avea destulă putere să mă tragă înapoi.
dacă aş sta pe spate şi mi-aş răsfira degetele unei mâini împotriva soarelui
negura din spatele lor ar tânji
după moartea dulce ascunzându-mi-se sub piele
şi soarele mi-ar alerga sângele prin vene,
într-un joc infinit de-a v-aţi ascunselea,
iar eu n-aş şti să închid ochii atunci când număr –
întunericul prăbuşindu-se deodată de dincolo de cer
s-ar culcusi înăuntrul meu,
şi aş deveni
prea curând
mamă de nori.

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s