sub rosa


pot să mă spovedesc ţie, păianjene?
pot să-mi aşez la picioarele tale
cele multe şi lungi
păcatele după-amiezei de carne
sfărâmându-mi-se peste umbră?
să îmi înfăşor nedumerirea ca într-un giulgiu
în pânza ta, sfâşiată
de floarea de roză ce creşte prin ea
înaltă, trufaşă,
ignorând vieţile murindu-i la poale?
 
îmi iartă, păianjene, înfumurarea picurându-mi din vorbe…
asemenea rozei
prin venele mele a curs zvâcnind cândva
o culoare.
asemenea ei
cândva am avut rădăcini.
 
acum însă paşii îmi sunt doar
petale uscate servindu-ţi drept barcă
pe ochiuri de apă născute de ploaie –
iar tu mă ignori,
ţesându-mi, din nou şi din nou,
uitarea

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

4 thoughts on “sub rosa”

  1. Domnucă,
    Ce tânără eşti, am o nepoată exact de vârsta ta – are şi un copil, strănepotul meu – te citesc pentru întâia oară. Ai talent , ca să fiu mai exact poţi scrie poezie, scrie! Îmi aduci aminte de Mircea Dinescu de prin 1970 şi un pic, pe vremea când era poet, sunt sigur că l-ai citit:
    „Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
    Şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
    Să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
    Şi să dezmint zăpada, pierdut în piruetă.”

    Te-am găsit la un prieten, ca şi tine, cu posibilităţi mari de a ajunge un adevărat scriitor, Adrian Voicu. Succes. Te voi urmări.
    Toate cele bune.
    Cu toată stima,
    Constandin Bordelezu

    1. 🙂 În primul rând mulţumesc MULT de tot pentru cuvinte – recunosc că mai rar mi se întâmplă să primesc asemenea mesaje în ceea ce priveşte activitatea mea literară de pe blogul acesta.
      În al doilea rând, îmi pare bine de cunoştinţă – ştiu că numele acesta e doar un pseudonim, dar am apucat să trec fugitiv prin câteva articole de pe blogul dumneavoastră, şi numele contează mai puţin atunci când gândurile scrise conturează o persoană atât de plăcută :).
      Sper să vă facă plăcere ce veţi mai citi pe pagina mea, şi sper să îmi mai lăsaţi aici, în scris, din când în când, câte un gând, câte o părere. Indiferent însă dacă sau când ne mai “auzim”, încă o dată vă mulţumesc şi vă transmit cele mai calde urări de bine! Şi nu în ultimul rând, să vă trăiască strănepotul şi să vă bucuraţi de el :).
      Liliana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s