august


azi mi-am mirosit mâinile.
am stat ghemuită pe scara din faţa casei,
în timp ce soarele se ridica nemilos pe cer,
şi am sfâşiat cu palmele aerul
încărcat cu aroma de iarbă cosită,
sperând că pe degete îmi vor rămâne
fâşii imponderabile de vară.
dar mâinile mele miroseau a noapte şi a fum,
a lumânări arzând şi a temple dărâmate.
pe degetele-mi încleştându-se
se prelingeau păcatele trecuturilor
şi atunci am ridicat mâinile,
încercând să le opresc din alunecare,
dar ele au curs mai departe,
trecându-mi de încheieturi,
apoi de coate,
pană la subraţ,
iar urmele lor, ca dârele unor melci,
sclipeau argintii în soare.
aşa că mi-am coborât braţele,
am închis ochii
şi am lăsat lumina să îşi ia înapoi umbrele pe care mi le-a dat,
până când în străveziul incandescent al dimineţii,
cu mâinile mirosindu-mi acum a ceară şi busuioc,
cu pleoapa străpunsă de timp
şi inima bătându-mi în ritmuri de un verde sărat,
mi-am regasit mareea din simţuri,
pândindu-i fluxul şi refluxul din mine
ca din căuşul unei scoici,
mângâindu-i rosturile peticite cu încetinitorul,
iar carnea mea, adăpostind tăceri,
a zâmbit a vară

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “august”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s