la început


adânc înăuntrul golului,
înfăşurat ca într-un cocon amniotic,
zăcea cuvântul,
încă nescuipat de gura dintâi.
adânc şi dormind
şi aşteptând să simtă muşcătura cărnii deformându-l,
ghemuit ca un bulgăre de drojdie
într-un cuib de patimi
şi visând, în rotunjimea lui, la rostul colţurilor,
la nevoia de înăuntru şi în afară.
şi gura l-a ales,
dintre alte cuvinte,
spre a-l înrădăcina, de asemenea adânc,
în gura flămândă a timpului,
învăţându-l sfâşierea şi ofilirea,
învăţându-l nemărginirea punctului
şi abisul.
şi acolo înlănţuit,
în întunericul din venele lutului,
cuvântul acum treaz
s-a încolăcit şerpeşte în jurul sieşi,
înghiţindu-se până la mugurii aripilor,
dorindu-şi doar ca el
să fie ultimul.

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “la început”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s