faceri


ar trebui să ne fie gurile scoici
şi fiecare sămânţă de vorbă cuibărindu-ni-se pe limbă
să ne doară, să ne zgârie,
şi să îi cuprindem uşor informitatea,
mângâindu-i trupul cu limba şi cu răsuflarea
şi învelindu-i goliciunea cu straturi de gânduri
până când ar deveni perlă,
şi nici atunci să nu ne îndurăm să o scoatem la lumină
ci învăţându-i durerile facerii
să o păstrăm acolo, aproape de cerul gurii,
şi să fie nevoie de un cuţit bine ascuţit
care să ne descleşteze dinţii, de-acum deveniţi paznici de grotă,
pentru a smulge dindărătul lor
comoara cuvântului,
şi-atunci să ne simţim gurile văduvite de rost,
ca pântecul unei mame încă pulsând după copilul născut,
păstrând pe vecie înăuntrul sau
gustul dulce-amărui al vieţii

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s