în vocea ta


dacă ar trebui să mă rog unui dumnezeu,
biserica lui ar fi construită în vocea ta
şi n-ar avea nevoie de icoane.
 
aş îngenunchea în faţa silabelor care îţi mângâie corzile vocale
şi aş închide ochii,
imaginându-mi că şoaptele tale sunt
flăcările în care cândva a ars un tufiş
iar murmurele sunt coloane albe şi rotunde de marmură
înălţându-se spre bolta palatină.
 
nu mi-aş face cruce
şi nu aş bate mătănii –
însă m-aş răstigni de bunăvoie pe tonul vocii tale,
printre mugurii de lapte ai dimineţii
lăsându-ţi consoanele să îmi străpungă trupul
şi vocalele să mi-l reconstruiască.
 
şi aş invidia cuvintele atingându-te
oh! cum le-aş invidia…
dacă ar exista un dumnezeu în vocea ta
m-aş face cuvânt doar ca să mă spui o dată
şi să mă azvârli în eter
împreună cu ultima inflexiune
dinainte de punct

 

© 2014 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “în vocea ta”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s