dincolo de alb


suntem norocoşi că nu putem auzi
urletele de durere ale plantelor.
am asurzi instantaneu
atunci când am trece pe lângă florării
şi am înnebuni cu siguranţă
în preajma pieţelor cu brazi de crăciun.
uite, de exemplu, mai nou au descoperit unii
că dacă tai tija unui trandafir în patru
şi bagi fiecare sfert în apă altfel colorată
petalele florii adăpându-se astfel
vor căpăta fiecare altă culoare.
până aici totul este splendid
iar rezultatul „experimentului” e mai mult decât interesant.
dar în cele din urmă floarea nu moare cu nimic mai frumos
datorită „operaţiei estetice”.
 

şi ajung să mă întreb,
când am uitat să iubim trandafirii albi
doar pentru că sunt albi?
şi mai mult, când am uitat să iubim trandafirii acolo unde cresc?
în fond
nu cred că pentru ei e mai atrăgătoare
singurătatea (fie ea şi multicoloră)
îndurată cu nobleţe în vaza rece din mijlocul unei mese.
sau poate că singurătatea lor
o completează astfel pe a noastră, cine ştie?!…
oricum, suntem norocoşi
că nu putem auzi urletele de durere ale plantelor.
şi încă şi mai norocoşi
că trandafirii nu au găsit încă metoda
de a păstra înfipte printre tufele lor
buchete de oameni.
sau de a-i face multicolori.

 

© 2015 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “dincolo de alb”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s