fata care vedea vântul


fata care vedea vântul
ascunzându-şi seminţele sub aripi de corb
era doar o fată oarecare –
privirea ei, asemenea unor rugi de mure,
se căţăra pe lângă oglinzi vechi
chinuindu-se să îşi păstreze sălbăticia proaspătă –
fata care vedea vântul
era la fel ca sarea dintre noi,
neagră şi purtătoare de uitări –
se strângea în colţuri, nenumită,
aşteptând să o botezăm după cea mai lungă dintre
tăcerile noastre,
iar noi, nehotărâţi,
o împingeam de la unii la alţii,
tot lungindu-i numele.
fata care vedea vântul
mângâind lumina lunii
a murit de mult –
iar mănunchiul de stafii din glasul ei
acum ne ignoră,
numele nostru, rămas fără culori,
tot lungindu-se
şi lungindu-se

© 2015 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “fata care vedea vântul”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s