tăceri de lapte


mi-e dor de libertatea din gustul unei piersici
aşa cum râdea ea către mine pe vremuri,
sfâşiată de caninii mei de lapte –
 
uneori cuvintele pe care le dezgrop din amintiri
încă îi mai poartă stigmatul zemos şi aromat,
mâinile îmi miros iar a funingine şi aripi de fluturi
iar soarele îşi jupoaie lumina fragedă de pe pielea mea,
suferind de vară continuă.
 
cândva piersicile nu ştiau să tacă.
 
acum privirea mea e aidoma monstrului livid al unei dimineţi hibernale,
iar gustul diluat al fructului
se chinuie să îşi facă loc printre cuvinte nespuse,
şi, nereuşind,
se îngroapă înapoi în tăcerea arsă pe la colţuri
ca pergamentele vechi,
tânjind după dintîi de lapte
prea demult căzuţi

© 2015 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “tăceri de lapte”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s