somn


raiul păsării din mine doarme.
doarme albastru-amărui,
ca un cer semănat cu migdale şi myosotis,
aşteptând siajul aerian al şoaptelor tale
pentru a se trezi –

iar peste pleoapa lui închisă
trec stoluri nisipii de secunde,
una mai aspră decât alta,
părăsindu-mă

© 2015 Liliana Negoi

Advertisements

pentru noi


magnoliile mureau încet pe marginea drumului.

mureau ca nişte clipiri de pleoape
peste găurile negre ale unor priviri
înghiţind toată lumina din jur.

sau ca nişte fluturi.

sau ca nişte paşi de vals
deodată prea obosiţi de muzică.

şi în vremea asta nouă ne creşteau drumuri pe tălpi,
cu rădăcinile adânc înfipte în calcule şi statistici,
coborându-ne în văi şi urcându-ne pe munţi
şi îndoindu-ne de mijloc până la pământ
în căutarea muşuroaielor de furnici din care ne-am născut.

magnoliile mureau încet pe marginea drumului
iar dumnezeu le culegea petalele una câte una
ca să facă mai târziu din ele
sori şi ploaie şi inimi scrijelite şi pietre de mormânt
şi muşuroaie de furnici
pentru noi.

© 2015 Liliana Negoi