În negura de dincolo de geam


În negura de dincolo de geam
se întind pajişti de cer căzut în amorţire
şi resturile de vorbe îşi târăsc ecoul umbrelor
prin dâre de fum.

În ochii tăi arzând de febră
nu e loc de iarnă,
nu e loc de somn –
ţi-s buzele crăpate,
aşa cum le vezi în sticla ferestrei,
iar crăpăturile lor seamănă cu dârele scrijelite prin aer
de câteva ramuri de măr de-acum sterpe –
lângă tine
ultimul lor fruct îşi adulmecă pierzania.

Degetul tău încercuieşte iar şi iar
buza unei căni goale şi reci
căutând în zadar fantome de uşi scorojite –
ceasul ticăie acru într-un colţ
şi mărul îşi înfige în sâmburi suflarea.

Pe pleoapele tale sleite
insomnia se scrie cu litere rotunjite ca pietrele de râu –
mă vezi? nu mă vezi?…
Numele meu trece prin gura ta
ca un nasture printr-o butonieră,
încheind ora,
iar palma ta azvârle sâmburii de măr
în formă de lacrimi.

© 2016 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “În negura de dincolo de geam”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s