corcoduşul


când au tăiat corcoduşul cel bătrân din fundul curţii
târziu într-o toamnă
mă aşteptam să aibă
mai multe inele decât purtau mâinile coanei preotese
de la bunici din sat –
mâinile acelea niciodată muncite cu adevărat
pentru că mereu se găsea câte-o muiere mai evlavioasă
sau vreun om mai fără de lucru
care să pună la treabă osul smereniei
cruţând astfel albeaţa neştirbită a palmelor sfinţiei sale.
corcoduşului însă
în modestia lui
nu i se vedea niciun inel –
era găunos pe dinăuntru
şi pulberea fină şi cafenie a putregaiului
curgea prin tăietură
ca o predică de duminică.
bunicul a mângâiat cu mâna sa aspră
rădăcina moartă
şi apoi ne-a rugat să îl ajutăm să adune vreascurile rămase –
vreascuri din care
în anul acela s-a făcut foc la care s-a fiert
ţuica din ce fructe se mai adunaseră din pom
înainte să îl taie.
când după facerea ţuicii
bunica i-a dat coanei preotese la o pomană
un clondir plin cu licoarea cristalină
aceasta l-a apucat cu mâinile ei fine
dar sticla i-a alunecat printre degete
şi morţii s-au pomenit cu ofrande neaşteptate
risipite pe oasele de piatră ale pământului –
bag seama că sufletul pomului, cuprins de invidie,
n-o fi suferit atingerea unor mâini mai pline de inele
decât trunchiul lui

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s