când e prea cald noaptea


luna alunecă
printre degete ca un ban vechi şi ponosit
oxidat de vise şi de izul acru de salivă amestecat
cu cel înţepător de sudoare –
ne împletim atingerile ca pe-o funie cu care
s-ar putea spânzura de grinda cerului
moş ene
iar ochii ne dor
ne înjunghie îndărătul clipelor cu muchii jalnice şi boante
şi nu ştim când anume lumina se înroşeşte aureşte
albeşte topeşte
încercuieşte într-un rotund
profund şi blând
de început de dimineaţă de vară –
pe pielea mea
pielea ta e doar
un alt vis
iar nodul funiei de izuri zace mereu tăiat
de aceeaşi lamă perfidă
a distanţei

© 2016 Liliana Negoi

Advertisements

One thought on “când e prea cald noaptea”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s