vanitate


mie o să îmi mângâie lumea după ce mor
oasele cuvintelor
o să le adune de pe hârtie cu pleoapele
o să le strângă între gânduri
precum coapsele unei femei pe cele ale bărbatului
o să le stoarcă de sens şi de culoare
şi o să le lase întinse pe pământ fără vlagă
încercând să afle „ce a vrut să spună poeta”

iar poeta în vremea asta va sta la cafele
cu vreun sfânt mediocru
bârfind despre colecţia de cozi de şarpe a unora
sau despre reţete de compot din fructe interzise
nemaidurând-o nici în peniţă si nici măcar în cerneală
de cuvinte

© 2016 Liliana Negoi

Advertisements

2 thoughts on “vanitate”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s