ecouri


sunt o ţărancă făcută, nu născută.
ţărancă născută era bunica mea.
apa care îmi curge mie pe mâini e doar
umbra apei pe care ea o smulgea cu ciutura
din măruntaiele pământului.
pâinea pe care eu o frâng pe masă e numai
năluca pâinii născându-se în covata ei de lemn.
războiul de ţesut unde altădată suveica ei ţesea poveşti
„de la stânga la dreapta
apoi de la dreapta la stânga”
azi e urzit doar de păienjeni.
pământul de sub tălpile mele s-a primenit de multe ori
cât timp m-am botezat cu beton şi asfalt şi plastic
şi mi se încolăcesc neologismele pe limbă
precum şerpii pe creanga de alun,
şi chiar şi acum, după ani şi ani,
când pipăi răsăritul şi apusul cu privirea,
în minte-mi răsună vocea ei
chemându-mă şi învăţându-mă să mă rog,
şi pe amintirea glasului ei sărat de sudoare şi lacrimi
lutul din mine încă se răstigneşte –
născut, nu făcut…
născut, nu făcut…
născut…

© Liliana Negoi 2016

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s