teisme – sonet


privind în miezul crucii tulburate
de suflete mărunte tremurânde
îmi mor în gânduri vise strămutate
pe capete de drumuri începânde.
mi-e teama nudă plină de gerunzii
şi glasul văduvit de ascultare –
în timp ce viaţa-o cântă muribunzii,
cei nou-născuţi vorbesc de-nmormântare.
uita-m-aş, Doamne, spre cărarea stelei,
dar pentru ochiu-mi veşted noaptea tace
ca sfâşierea blândă a dantelei
acoperind cuvintele opace.
să cred în Tine, Doamne? poate-oi crede…
dar nu în oameni, după cum se vede…

© Liliana Negoi

Advertisements

2 thoughts on “teisme – sonet”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s