plouă în ianuarie


plouă în ianuarie, dragule,
ca în toamnele cele de demult,
când dicţionarele nu erau atât de pline de cuvinte

plouă în ianuarie,
şi cum mergem acum unul lângă altul,
ca două biserici singuratice părăsite de gânduri,
oraşul se aşterne tăcut în faţa noastră
îmblânzit de noaptea umedă –
e-atât de linişte
că nu ne trebuie nume.

pomii de pe marginea străzii
sclipesc umezi în lumina veştedă a felinarelor
ca rugăciunile unor mame
încă aşteptând
ceva.

plouă şi e târziu,
nu e nimeni pe stradă,
nici chiar noi –
noi suntem doar o iluzie,
o fractură de bătăi de inimă care întrerup
agale
ploaia

© Liliana Negoi, 2018

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s